Ana-Maria Paunescu: putem constata incapacitatea și ineficiența sistemului actual

Abordarea problematicii învățământului din Republica Moldova trebuie neapărat să înglobeze în sine diverse aspecte, dimensiuni (calitative, cantitative, etc) în baza cărora va fi posibilă stabilirea unei imagini (diagnoze) clare – în vederea aprecierii fenomenului degradării educaționale și soluționării problemelor prioritare din sistemul de învățământ al Republicii Moldova.

Complexitatea problemei sistemului educațional de învățământ reprezintă rezultatul unor viziuni și acțiuni greșite la nivel de guvernare, minister și alte instituții cu factori decizionali.

Educația, știința, învățământul — sunt tematici puțin abordate, lipsesc discuțiile pe larg în societatea moldovenească, ba chiar mai mult, autoritățile preferă să evite aceste subiecte, pomenind de acestea doar în contextul zilei internaționale a cadrului didactic ori în campaniile electorale.

Sau mai există astfel de zile când din tronul boieresc coboară Ministrul Educației și Cercetării Dan Perciun, care spre exemplu aflându-se în vizită la Soroca, vorbește despre situația din Ucraina, aderarea la UE și necesitatea de a „răbda”. Fiecare problemă în parte este importantă, dar totuși ministrul trebuie să fie preocupat de învățământul din țară ca acesta să fie la nivel decent, și nici de cum să facă filosofie. De problemele politicii externe și de apărare sunt responsabile alte ministere.

Nu e necesar să fii un specialist în domeniu pentru a conștientiza nivelul extrem de scăzut al întregului sistem de învățământ din Republica Moldova. E destul să accesezi câteva site-uri de statistică – unde sunt observate cifre cu tendințe negative – menționăm numărul în descreștere a absolvenților învățământului superior (universități), scăderea numărului de studenți per general, creșterea vârstei medii a cadrelor didactice, abandonul școlar tot mai pronunțat al elevilor din zonele rurale, etc.

Aspectele negative din domeniul dat au devenit o normalitate, unde închiderea școlilor în raioane e ceva ok, lipsa cadrelor didactice se face tot mai pronunțată în Chișinău (nu doar în spațiul rural), „birocratizarea” profesiei de pedagog, salarii ce nu depășesc nici media pe țară, și multe altele – au devenit probleme de rutină, deci societatea le percepe ca fiind ceva normal. Un exemplu ironic în acest sens este situația în care un angajat al unei grădinițe din capitală ridică lunar un salariu ce nu depășește 4.500 lei!!! Mă rog, în viziunea guvernării argumentul cel mai des utilizat: BANI NU-S!!! Ne pomenim în situația în care nivelul încrederii față de guvernare, a populației ce activează în sectorul bugetar (și nu doar) – scade dramatic.

Să nu ne ascundem după deget! Statul se “preface” că ne salarizează – noi ne “prefacem” că lucrăm – fenomenul dat va genera în viitor dificultăți și mai accentuate în ceea ce privește oferirea unui sistem de învățământ de calitate. Problema salarizării decente a cadrelor didactice duce la o lipsă acută de învățători, profesori, oameni de știință. Aceasta din urmă generează probleme sociale – șomaj, analfabetizare, nivel ridicat al criminalității, etc.

Pe lângă salarii este necesar de a elabora urgent o nouă strategie națională, un nou Cod al Științei, Educației, Învățământului și cel mai important — majorarea finanțării mediului științific până la 1% din PIB, practică obișnuită în țările dezvoltate. În lipsa acestora putem constata incapacitatea sistemului actual și ineficiența lui.