Programul politic

Aprobat la Сongresul de constituire

al Partidului Politic

“Partidul Acțiunii Comune — Congresul Civic”.

Proces verbal din 8 decembrie 2019.

Programul Partidului Politic

“Partidul Acțiunii Comune — Congresul Civic”

CHIȘINĂU 2019

Este primul partid „anticriză” din Republica Moldova, care își propune misiunea de a schimba în mod rapid și radical întregul sistem de relații publice, în care economia modernizată trebuie să fie pusă în serviciul dezvoltării umane continue.

Acest partid luptă pentru afirmarea și lărgirea drepturilor și libertăților sociale ale majorității absolute a cetățenilor Republicii Moldova, sprijinindu-se pe inițiativele și pe grupurile societății civile.

Politica acestui partid își are temelia în valori precum justiția socială, solidaritatea și umanismul, concepția științifică asupra lumii și analiza critică.

O CALE DE 30 DE ANI. DIAGNOZA FINALĂ

Acum trei decenii a avut loc o schimbare radicală și benevolă a întregului sistem social. La acel moment, societatea își pierduse interesul față de implementarea proiectului comunist, față de scopurile și valorile acestuia.

Povara greșelilor istorice, crimelor și lipsei de competență a clasei dominante a depășit valoarea tuturor realizărilor științifice, educaționale, tehnico-industriale și umanitare.

Proiectul comunist a fost înlocuit de lipsa absolută a oricărei proiectări sociale, s-a renunțat la formularea obiectivelor de dezvoltare socială și la eforturile de a construi conștient o societate în care interesele majorității ar fi reprezentate echitabil.

Socialismul sovietic nu și-a putut depăși viciile prin lansarea unei idei noi și curajoase, care să îmbine libertatea socială și drepturile democratice, internaționalismul și identitatea națională, spiritul de inițiativă și interesul public. El s-a destrămat. S-a destrămat în teritorii, care s-au declarat independente și libere de orice angajamente față de cei care locuiau aici.

Noile instituții – votul universal, principiul de supremație a legii, economia de piață și proprietatea privată nu au oprit tendința dezastruoasă de dezintegrare. Acel moment a marcat sfârșitul unei societății ce încuraja diversitatea. Societatea însuși s-a transformat într-un instrument anonim, mut și epuizabil, exploatat de către noua elită minoritară, în goana ei după putere și profit.

Elita – clasa conducătoare a acestei societăți, s-a născut din rândurile celor care au accesul la resursele create odinioară și autoritatea de a le realoca. Lupta pentru accesul la resurse a devenit unicul și principalul scop al politicii din ziua de astăzi.

Principiile pieței libere abia dacă își mai găsesc aplicarea în economie. Și totuși, anume ele dictează regulile în societatea noastră. Se poate vinde orice: normele morale și litera legii, libertatea mass-media și voința societății, scaunul de parlamentar și partidele politice. Totul se vinde și se cumpără. Esența relațiilor sociale predominante astăzi se rezumă la o societate de piață într-o țară fără economie de piață.

În Republica Moldova acest sistem a contribuit la formarea unei subclase politice parazitare. Tot el a condus la exodul forței de muncă competente și active, distrugând-o. Anume el a lichidat posibilitatea obținerii unei educații moderne și accesibile, a condamnat majoritatea cetățenilor noștri la pieire predictibilă de boli și sărăcie. Anume acest sistem s-a arătat incompatibil cu dezvoltarea economică pragmatică și cu spiritul de inițiativă. Sunt distruse mii de hectare de teren fertil, dispar pădurile, râurile seacă. Degradarea a copleșit Republica Moldova.

Nici nu putea să fie altfel. Când scopurile dezvoltării sunt necunoscute, când societatea nu este consolidată de un vis creator și d un program constructiv, când aceasta nu se interesează cum ea este organizată și încotro se îndreaptă, ea, cu certitudine, se va abate din cale. O societate, care cu ușurință îi sacrifică pe cei slabi – copii, bătrâni, persoane cu dizabilități, o societate care renunță la lucrurile esențiale – competență profesională, experiență, știință și educație, se confruntă cu degradarea și regresul la evul mediu.

Acum devine clar că așa-zisa perioadă de tranziție care a început atât de promițător acum trei decenii, de fapt, ne-a ghidat necruțător țara și societatea într-un cimitir politic. Ne-a rămas doar să ne săpăm mormântul cu propria mână. Și să ne îngropăm. Fără nici o grijă – crucea de mormânt ne-a fost pregătită de mult.

EXISTĂ OARE O SOLUȚIE?

Se poate găsi o ieșire din acest dramatic impas?

Suntem siguri că da! Dar pentru asta trebuie să ne recunoaștem trista diagnoză. Nu există o altă cale de ieșire. Această recunoaștere va marca cel dintâi și esențial pas pe o nouă traiectorie.

Suntem siguri că soluția există. Experiența multor țări și popoare ce se confruntă cu situații similare ne demonstrează – speranța că lucrurile se vor schimba spre bine nu este una utopică. Trebuie doar să le spunem pe nume problemelor reale și nenorocirilor ce ne-au copleșit societatea și nu îi permit să se dezvolte, fără a urma binecunoscuta listă de idei contrafăcute.

Suntem siguri că soluția există. Cunoaștem cu exactitate că soluțiile politice veritabile pentru problemele politice veritabile pot fi găsite doar împreună, în cadrul unor discuții publice deschise la nivel național. Nu acceptăm ca societatea să fie bombardată cu dogme devalorificate și teorii expirate! Le cunoaștem valoarea reală. A venit timpul să consultăm societatea și să ne deprindem să avem încredere în răspunsurile primite.

Nici un partid politic nu va putea schimba cursul dezvoltării sociale de la degradare la creștere, de la arbitrar la echitate, fără a se sprijini pe inițiativă civică, pe acțiunile comune și pe interesele de bază ale majorității.

NOUA POLITICĂ SOCIALĂ – POLITICA CELOR 3 GARANȚII

Dacă vom continua să privim obiectivele de dezvoltare în termeni precum PIB, balanța comerțului extern, reforme structurale și proiecte de integrare, atunci nu vom avea nici dezvoltare, nici export, iar produsul intern brut va rămâne pentru totdeauna doar o reflecție vagă a sărăciei noastre.

Mai mult decât atât, nu putem conta pe un miracol economic care ne-ar oferi o soluție universală – o educație de calitate pentru copiii noștri, depășirea natalității scăzute și a mortalității înalte, longevitate, valorificare maximă a populației apte de muncă și lărgirea accesului la valori culturale. Aceasta nu se întâmplă în prezent și nu va întâmpla de la sine nici în viitor.

Nu vom avea parte de un miracol economic, până nu vom făuri un miracol practic, și anume – echitatea socială. Ne poate salva doar ceea ce nu avem. Ceea ce trebuie creat de la capăt. Un nou punct de pornire. Și anume – o nouă politică socială.

Ce este primar – economia sau progresul social? În această dilemă noi optăm pentru progres social. Și acest răspuns este cel mai pragmatic. Dacă ne dorim să construim o economie contemporană, competitivă, o economie bazată pe cunoștințe, forță de muncă calificată, tehnologie inovativă, atunci trebuie inevitabil să revizuim situația celor, fără de care această economie ar eșua.

În primul rând, ne referim la copii. Ei sunt categoria cea mai defavorizată a populației noastre. Păstrând sistemul actual, îi condamnăm pe copiii de astăzi la un standard de viață mult mai inferior decât cel al generațiilor precedente. Și faptul că soarta lor e predictibilă este unul dintre motivele principale ale exodului în masă a populației apte de muncă din Republica Moldova.

Noua politică socială presupune o realocare principială a cheltuielilor în favoarea copiilor, astfel încât ei să își poată dezvolta pe deplin potențialul, indiferent de veniturile familiilor din care provin. Investirea strategică în cetățenii cu vârsta până la 21 de ani este o parte a programului național ce vizează asigurarea lor cu o educație de calitate, prestată de către specialiști de calificare înaltă, precum și asigurarea standardelor de siguranță pentru copii și a unei dezvoltări fizice depline.

Anume pentru realizarea acestei sarcini prioritare și fundamentale Republica Moldova trebuie să ceară asistență internațională în materie de resurse, metodologie și consultanță. Experiența pozitivă din toată lumea, toate metodele de educație și formare inovativă trebuie să fie luate în considerare în realizarea acestui obiectiv. Trebuie să recunoaștem că de unii singuri nu vom putea rezolva această problemă.

Următoarea categorie este, bineînțeles, femeile. Salariile lor, precum și pensiile, sunt mai mici. Femeile duc o povară triplă – activitatea profesională, educarea copiilor și problemele casnice. Și anume femeile devin de cele mai deseori victime ale violenței domestice.

Noua politică socială prevede respectarea fermă a remunerării egale pentru muncă egală, eradicarea discriminării în materie de salarizare pe criteriu de gen, stabilirea unor astfel de îndemnizații pentru îngrijirea copiilor care ar corespunde celor mai exigente standarde în domeniu.

Toate astea nu sunt doar niște vise sau doar niște bune intenții, ci o strictă necesitate economică. O atitudine echitabilă față de cea mai deprivată și vulnerabilă categorie a populației apte de muncă ține de moralitate și de formarea unor imbolduri decente spre o participare activă pe piața muncii.

Pensionarii în Republica Moldova sunt categoria de cetățeni pe care toți politicienii o compătimesc, dar în loc să acționeze, doar ridică din umeri. Populația activă din punct de vedere economic nu poate acoperi necesarul de pensii decente a persoanelor vârstnice. Trebuie să înțelegem că pensia medie actuală este practic egală cu venitul minim de subzistență. În acest sens, pensia este expresia celei mai cinice forme a discriminării unei întregi generații, căreia i se neagă accesul la o viață împlinită.

Noua politică socială pornește de la faptul că în lipsa unei schimbări radicale în asigurarea pensiilor, populația nu va privi niciodată cu încredere perspectiva angajării pe piața din Republica Moldova, chiar și în domeniile cele mai solicitate. Angajarea în Moldova va rămâne în percepția cetățenilor de toate vârstele doar un risc inutil, o loterie în care inevitabil vei fi jefuit în momentul de vulnerabilitate maximă, atunci când ai nevoie de protecție. Este important să recunoaștem că nu există nici o justificare morală pentru această situație. Dacă nu ne vom respecta datoria morală în mod ferm și sigur, jaful social va continua să domine în Republica Moldova acolo, unde trebuie să existe continuitatea în transferul profesional dintre generații.

În societatea noastră nu există o discuție publică la acest subiect. Acestui subiect nu i se acordă statutul de principal pericol economic și moral. Dacă ar interveni o schimbare de atitudine, resursele pentru soluționarea acestei probleme ar putea fi găsite. Unele dintre aceste resurse se găsesc la suprafață. În domeniul gestionării sectorului energetic și al utilităților, în formarea prețurilor pe piața medicamentelor. Anume în aceste sectoare, timp de decenii, lipsa transparenței se combină cu supraprofitul. Anume în aceste domenii ni se pronunță sentința, inclusiv populației vârstnice.

Trebuie să recunoaștem: în secolul XXI, echitatea socială nu este doar un criteriu moral de referință sau o lozincă de ritual politic. Echitatea socială reprezintă un factor economic esențial. Echitatea socială este sursa încrederii cetățenilor în propria țară și în viitorul ei. Faptul atrage și noi provocări și cerințe mai înalte față de sistemul de învățământ, sistemul de sănătate publică, sistemul de securitate internă a cetățenilor.

Suntem convinși: fără crearea acestei legături de încredere durabilă, toate proiectele și obiectivele de dezvoltare nu sunt decât niște fantezii. Fantezii primitive, inutile, și după cum ne arată situația curentă, periculoase.

MODERNIZARE ECONOMICĂ. POLITICA CELOR 3 STIMULENȚI

Un stat sărac, cu o forță de muncă ce se topește văzând cu ochii, cu bogății subterane inexistente, cu o piață internă mică are o paletă limitată de resurse pentru modernizarea economiei.

Este cert că o creștere a cererii efective, în condițiile implementării noii politici sociale, ar revitaliza unele sectoare economice, dar puțin probabil ar conduce la o creștere a populației ocupate și a investițiilor. Unicul instrument de care dispune un stat într-o asemenea situație este crearea de stimulenți pentru creșterea activității economice. Și în acest sens, Republica Moldova dispune nu doar de experiență pozitivă, ci și de un oarecare consens privind necesitatea revizuirii acestei experiențe în condiții noi.

În primul rând, asta înseamnă crearea stimulenților fiscali pentru reinvestirea profiturilor în economia Moldovei. Impozitului pe profit la cota zero, în condițiile colectării exacte a tuturor impozitelor indirecte, este instrumentul testat, eficient, practic, ce rezolvă mai multe probleme simultan. Este cunoscut faptul că acest instrument conduce la creșterea activității antreprenoriale, la creșterea ocupării forței de muncă și la mărirea contribuțiilor către bugetul de stat. Este cert că implementarea acestui instrument necesită o coordinare calificată cu toți partenerii financiari ai Republicii Moldova. Legalitatea internațională a acestei măsuri este un obiectiv pe cât de dorit, pe atât de fezabil.

În al doilea rând, asta înseamnă să abolim toate limitările permisiv-interdictive prezente în mediul antreprenorial, dar absente în legislație. Anume prezența unor astfel de regulamente întruchipează unul dintre obstacolele de corupție insurmontabile și sursa prețurilor excesive și a presiunii criminale exercitate asupra puterii de stat. Toate legile în domeniul economic trebuie să fie legi direct aplicabile. Respectarea acestor condiții este strict necesară pentru reducerea cheltuielilor antreprenoriale excesive și facilitarea accesului la activitatea antreprenorială în sine.

În al treilea rând, implementarea acestei politici vizează racordarea standardelor Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător a Uniunii Europene la standardele de Comerț liber în cadrul Comunității Statelor Independente. Anume această politică corespunde nu numai așteptărilor pragmatice ale majorității cetățenilor Republicii Moldova, dar este și un stimulent fundamental pentru înființarea companiilor și plasarea investițiilor orientate spre extinderea pe piețele mai mari din est si vest anume în Moldova.

În viziunea noastră, anume această cale ar permite relansarea proceselor economice și racordarea lor la vectorul creșterii. Este foarte important că anume această abordare va facilita o transformare structurală în ocuparea forței de muncă, dezvoltarea sectoarelor economiei cu valoare adăugată înaltă. Aceste instrumente sunt capabile să aducă beneficii și în sectorul agricol al economiei și să catalizeze dotarea lui tehnică. Ele vor crea cererea pentru forță de muncă calificată și vor impune noi criterii de referință în calitatea învățământului și oportunități în domeniul științelor și inovațiilor.

Viteza schimbărilor spre bine este parametrul esențial în cazul nostru. Fiecare economist cunoaște că în formula economiei moldovenești, factorul primordial este timpul. Dar oare viteza transformărilor potențiale va putea depăși îmbătrânirea rapidă și depopularea? Oare vom reuși să evităm coliziunea cu ghețarul invizibil al degradării – momentul când orice schimbare nu va mai fi posibilă? Deocamdată, mai putem răspunde afirmativ la această întrebare.

ȘAPTE PRINCIPII ALE ACȚIUNII COMUNE

Când și în urma căror eforturi se pot implementa niște schimbări fundamentale în Republica Moldova?

Se consideră că alegerile parlamentare și locale sunt unicele ocazii de întâlnire a politicienilor cu electoratul. Se pare că alegerile reprezintă, momentan, unicul mecanism de a influența și a transforma puterea de stat.

Se pare că este aproape imposibil, cel puțin în condițiile actuale, să corectăm propria greșeală sau să împiedicăm comiterea greșelilor de către puterea de stat existentă. Opoziția duce contul greșelilor puterii actuale doar pentru a le da citirii în ajunul alegerilor, iar cetățenilor nu le revine decât rolul de spectatori pasivi pentru următorii patru ani.

Noi însă suntem convinși că adevărata politică înseamnă mai mult decât atât. Adevărata politică, reprezentată de opoziție, întruchipată de puterea actuală, poate și trebuie să se sprijine pe implicarea cetățenilor la procesul de luare a deciziilor la toate nivelurile.

Noi nu avem dubii – cetățenii sunt capabili prin autoorganizare să influențeze în mod activ și pozitiv asupra oricărei puteri de stat.

Noi suntem convinși că o acțiune comuna orientată poate exercita nu doar un control civic eficient asupra puterii, dar și impulsiona unele schimbări spre bine, fără a aștepta următorul scrutin. Asta nu a mai fost făcut niciodată în Republica Moldova, dar anume aceasta în multe țări și orașe ale lumii îi permite democrației să fie sursa puterii sociale a cetățenilor și capacității lor de a-și gestiona soarta colectivă.

Acțiunea comuna include șapte principii prin care lupta politică depășește sfera de competență exclusivă a politicienilor profesioniști și intră în sfera de responsabilitate și misiune a fiecărui cetățean.

Primul principiu: Implicare. Asta înseamnă că pe toate aspectele în care apar contradicții serioase între părerea cetățenilor și a puterii (și a deciziilor puterii – făcute sau pe cale de a fi făcute), cetățenii trebuie să se asocieze în orice formă care le-ar permite să își reprezinte intereselul colectiv.

Al doilea principiu: Caracter public. Interesul colectiv se demonstrează prin solicitarea de dezbateri publice și discuții conform agendei înaintate, precum și pregătirea cetățenilor de a veni cu propuneri, strategii și planuri de acțiune proprii, fapt ce presupune perseverență în dialogul public cu puterea de stat.

Al treilea principiu: Continuitate. Asta înseamnă că implicarea cetățenilor, a diverselor comunități și grupuri de control în discuția cu reprezentanții puterii, cu scopul atingerii unui consens cu puterea de stat, are loc coerent, continuu și constant, independent de campaniile electorale.

Al patrulea principiu: Solidaritate. Cooperarea organizațiilor cu profiluri diverse cu scopul de susținere reciprocă, scădere a nivelului de neîncredere și contradicții între ele, acordarea de ajutor și promovare reciprocă.

Al cincilea principiu: Constructivitate. Asta înseamnă, în primul rând, abilitatea creativă de a înainta în mod public propuneri constructive și programe ce vizează schimbări pozitive. Și recurgerea la măsuri de protest legale doar în cazul refuzului de către puterea de stat a lua în considerare propunerile înaintate. O viziune proprie în ceea ce privește schimbările și soluțiile posibile este în sine o schimbare spre mai bine, iar abilitatea de a se asocia în baza acestei viziuni comune este o victorie semnificativă.

Al șaselea principiu: Deschidere. Deschiderea presupune acceptarea unui audit public în materie de resurse materiale, tehnice și organizaționale atât ale întregii activități, cât și ale unor evenimente particulare. Publicul trebuie să fie asigurat că lupta politică se realizează în interesul tuturor cetățenilor, ci nu al unor indivizi particulari.

Al șaptelea principiu: Altruism și eficiență. Trebuie să prevedem posibilitatea ca solicitările înaintate către puterea de stat nu vor fi doar acceptate de către putere, dar și adoptate în calitate de program propriu. Mărinimia și altruismul, capacitatea de a-și împărtăși ideile cu toți cei care sunt capabili de a le implementa – iată calea spre eficiență politică.

„Partidul acțiunii Comune – Congresul civic” se bazează pe aceste principii în practica sa politică cotidiană și le percepe ca fiind calea spre realizarea programului politic propus și spre unificarea cetățenilor pe toate palierele în lupta pentru interesele lor.

Numai împreună vom reuși să creăm o societate activă și implicată, capabilă de a forma majoritatea ce va acționa, care nu va mai permite să fie dezbinată și învinsă de elite autoproclamate.

MOLDOVA – 2050

Un vis – iată ce definește un program politic reușit. Mai mult decât atât, un program politic incapabil de a reflecta un vis niciodată nu va deveni realitate.

Imaginea țării în 2050 este acel vis care ne motivează să acționăm și să luptăm până și în situațiile când aparent nu mai poate fi făcut nimic.

Este o țară care își restabilește integritatea teritorială și, fapt esențial – unitatea civică. Asta se va întâmpla atunci, când cetățenii de pe ambele maluri ale Nistrului vor conştientiza că împărtășesc interese și nenorociri comune, și că împreună au potențialul de le depăși.

Este țara orașelor, a tinerilor, a universităților internaționale, a tehnologiilor inovatoare în domeniul educației și a școlilor medii eficiente. Este țara în care învățătorul/profesorul este una dintre cele mai prestigioase profesii, iar doctorul – sinonimul îngerului păzitor, devotat și binevoitor.

Este țara în care își deschid cu plăcere reprezentanțe companiile internaționale de cercetare, care anume aici elaborează documentațiile necesare pentru întreprinderile Vestului și Estului.

Este țara produselor agricole ecologic pure, accesibile întregii populații și recunoscute în toată lumea, țara pădurilor, parcurilor naționale și râurilor curate.

Este țara teatrelor, muzeelor și turismului, o țară mândră, pe bună dreptate, de poporul ei și de moștenirea lui culturală. Asta e țara în care disputele despre trecutul istoric se duc în primul rând pentru a crea viitorul, a găsi consens și limbă comună.

În fine, este țara în care partidele politice nu sunt divizate conform orientării geografice provestice și proestice, ci se orientează pe justiție socială, care este, în mod inechivoc, condiția obligatorie a dezvoltării economice de succes.

Este o țară, unde în lupta politică internă creativitatea, inițiativa și inovația câștigă în mod constant și unde bătrânii, femeile și copii sunt singura clasă privilegiată.

Șeful Aparatului Partidului Politic

“Partidul Acțiunii Comune — Congresul Civic”