Cinci argumente împotrivă „unirii” de la Iurie Mărgineanu

Autorul: Iurie Mărgineanu, avocat, Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei.

Stimați prieteni!

După postarea din 21.01.2026, referitoare la declarația prim-ministrului Georgiei despre cele afirmate de președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, privind referendumul și opțiunea sa de vot, au reapărut, ca de obicei, trolii și boții subordonați „năpastei galbene”. Până aici nimic nou.

Problema este că, printre ei, s-au regăsit și frați de-ai noștri — moldoveni, dar și români — care au început să hulească ideea însăși de statalitate a Republicii Moldova, susținând că Moldova nu ar avea dreptul să existe ca stat separat, fiind, chipurile, „ruptă de ruși din trupul României” și, prin urmare, lipsită de dreptul la existență.

Le răspund punctual.

În primul rând, Republica Moldova există deja ca stat independent — indiferent dacă vă place sau nu. Este o realitate juridică și politică, recunoscută internațional de toate statele lumii.

În al doilea rând, vorbiți despre faptul că Moldova ar fi fost „ruptă din trupul României”. Vă întreb direct: știți cum a apărut statul român? România a apărut ca rezultat al unirii Principatelor. Prin urmare, împreună cu Principatul Moldovei s-a constituit statul român modern — acea „patrie-mamă” despre care vorbiți astăzi. Istoria trebuie cunoscută, nu folosită selectiv.

În al treilea rând, există o vorbă veche la moldoveni: frate, frate, dar brânza e cu bani. Fraților români, noi ne dorim propriul nostru stat și vă rugăm să ne respectați această voință și această opțiune, așa cum și noi o respectăm pe a voastră.

În al patrulea rând, problema cetățeniei trebuie abordată juridic, nu ideologic.

Fiecare cetățean este responsabil și obligat să respecte legile statului al cărui cetățean este, precum și legile statului pe teritoriul căruia locuiește sau se află, indiferent dacă este un simplu cetățean sau un funcționar public. Aceasta este o regulă elementară a dreptului, recunoscută atât în dreptul intern, cât și în dreptul internațional.

Dubla cetățenie nu exonerează de respectarea legii și nu permite alegerea arbitrară a ordinii juridice care convine într-un anumit moment. Pe teritoriul unui stat se aplică legea acelui stat, iar respectarea ei nu constituie nici abatere morală, nici trădare constituțională, ci o obligație legală firească.

În ceea ce privește Constituția României, aceasta nu conține nicio normă care să interzică sau să sancționeze respectarea legilor unui alt stat de către un cetățean român care se află legal pe teritoriul acelui stat sau care deține și cetățenia acestuia. Dimpotrivă, Constituția României recunoaște principiile dreptului internațional, ale bunei-credințe și ale conviețuirii juridice între state.

În al cincilea rând, după logica pe care o invocați — potrivit căreia noi nu am avea dreptul la propria țară și la propria suveranitate asupra teritoriului (apropo, încă o dată subliniez: al nostru, nu al vostru) — de ce susțineți Ucraina în fața invaziei ruse? De ce o sprijiniți cu miliarde de euro, armament, muniție, logistică? De ce luptă și români împotriva Rusiei pentru apărarea Ucrainei?

Doar Donbasul, Crimeea etc. sunt considerate de Rusia și nu numai „pământuri strămoșești rusești”, cu populație majoritar rusofonă și posesori de pașapoarte rusești. Și totuși, voi apărați independența Ucrainei. De ce? Nu este aceasta exact aceeași situație pe care o negați în cazul Republicii Moldova și al cetățenilor săi?

Logica voastră este profund viciată: într-un caz susțineți independența și suveranitatea, iar în celălalt le negați. De ce?

Există o glumă devenită zicală, dintr-un banc celebru, pe care o redau în original pentru că exprimă cel mai bine ideea:

„Либо вы крестик снимите, либо трусы наденьте.”

În rest, sănătate și succese, fraților.