De ce tolerăm această stare?

Ce este clar pentru toți?

În primul rând. În Moldova se atestă un val nemilos de decese și îmbolnăviri cauzate de COVID-19. După numărul de îmbolnăviri și decese la 100 000 de persoane, noi suntem campioni, din Gibraltar până în Ural. Paturile de spital sunt insuficiente. Oxigenul este insuficient. Numărul de medici este insuficient.

În Moldova este cel mai mic ritm al imunizării. Vaccinurile sunt extrem de puține. Dar și cele existente sunt furate cu lăcomie de funcționari și deputați de la medici și lucrătorii instituțiilor medicale – destinatarii acestor vaccinuri. Iar alți funcționari și deputați pur și simplu profită de cetățenia unor țări mult mai prospere și se imunizează acolo. Cu siguranță, ei mizează că vor supraviețui majorității nenorocite a cetățenilor Republicii Moldova.

În al doilea rând. Guvernarea cu două capete a Moldovei nu are niciun plan de combatere a focarului pandemiei.

Ceea ce a făcut public Consiliul de Securitate pe lângă Maia Sandu amintește de o listă de urări de bine dintr-un afiș decolorat dintr-o clinică sovietică: „Spală-te pe mâini înainte de mâncare”, „Nu-ți fie frică de apă, spală-te în fiecare zi”, „Nu pune în gură chiștoace străine” – și multe alte colecții de maxime liberal-igienice. La fel, Sandu a ordonat ca armata să fie scoasă în stradă. Cum anume trupele moldovenești vor lupta împotriva virusului – nu-i clar, dar pierderi serioase în rândul militarilor sunt deja destul de previzibile.

Oamenii lui Igor Dodon și ai lui Ilan Șor, care formează majoritatea în Parlament, au inventat o altă metodă de combatere a pandemiei. Aceștia au instituit stare de urgență.

Ce anume înseamnă stare de urgență? Ce este interzis? Ce este permis? Ce se va întreprinde? Deocamdată nimic nu este clar. În afară de un lucru – este interzis să schimbăm guvernarea. Deputații imunizați au declarat sus și tare de la tribuna parlamentului că alegerile anticipate în condiții de pandemie înseamnă o crimă împotriva umanității și cel mai înalt nivel al cinismului. Și ei au dreptate absolută. A rămas doar să aflăm, ce articol din Codul penal prevede trândăvia și nebunia criminală a autorităților în condițiile stării de urgență?

În al treilea rând. E greu să punem la îndoială faptul că guvernul și majoritatea parlamentară vor petrece următoarele două luni în stare de lenevie administrativă.

Exact acum un an, în condițiile unei carantine severe și a unor statistici despre coronavirus mult mai cruțătoare, cam aceeași majoritate și-a demonstrat deja vrednicia, tactul, delicatețea și solidaritatea cu cetățenii blocați complet. Vă mai amintiți, atunci, în Parlament a fost aprobat un pachet de măsuri de urgență pentru combaterea COVID-19. Ce fel de măsuri au fost atunci? Ei bine, a fost și revenirea magazinelor duty free, și înlesnirile pentru extragerea mineralelor din adâncurile pământului Moldovei, și promovarea contrabandei cu țigări. Și toată această fericire – pentru trei, patru deputați din aceeași majoritate.

Există vreo speranță că de data aceasta, aceiași deputați vor avea un alt comportament? Nu există niciun semnal încurajator.

Bineînțeles, și Sandu, și Dodon vor petrece următoarele 60 de zile în căutarea principalei soluții magice, care oferă astăzi guvernare, autoritate și forță politică. Ei vor căuta vaccinul. Și e mare probabilitatea că vor reuși să-l obțină exact în cantitatea care le va permite să se măsoare cu pfizer-ii și sputnik-urile la alegerile iminente. Se pare că aceasta este toată bucuria.

Este oare necesară starea de urgență? Este o întrebare tâmpită.

Întrebarea ar trebui să fie alta: ce are de gând să facă guvernarea pentru a salva cetățenii Moldovei de coronavirus? Cu alte cuvinte, pentru ce sunt toate aceste restricții prevăzute de starea de urgență? Sunt niște întrebări fără răspuns.

În condiții de stare de urgență, răspunsul ar trebui să fie univoc. Fără jumătăți de măsură. În condițiile actuale, starea de urgență înseamnă introducerea celei mai severe carantine, anunțarea lockdown-ului și, totodată, promovarea unui program amplu și clar privind asistența socială garantată – achitarea venitului în calitate de minimul de existență, anularea colectării plăților pentru serviciile locativ comunale, impunerea băncilor să acorde credite unice nerambursabile. În asemenea condiții, instituirea stării de urgență poate avea drept rezultat un singur efect evident – efectul prelungirii împuternicirilor deputaților, dar și depășirea cu adevărat a pandemiei.

Însă pentru astfel de acțiuni, e nevoie de o guvernare dispusă să se sacrifice pentru binele cetățenilor săi, capabilă de toate aceste măsuri extrem de nepopulare și, totodată, salvatoare.

În Moldova nu există o asemenea guvernare. Și de aceea totul va fi altfel.

Noi bănuim că guvernării îi va fi teamă să închidă din nou oamenii acasă, să introducă măsuri sanitare și epidemiologice severe și să blocheze economia. Guvernarea dependentă din punct de vedere electoral se va comporta la fel ca și anul trecut, conform principiului – conectează-deconectează. Sandu și Dodon vor da vina unul pe altul – și introducerea anumitor restricții nepopulare, și încălcarea acestora. În continuare, vor fi numeroase motive extraordinare pentru această confruntare – și sărbătorirea Paștelui, și Paștele Blajinilor.

Noi nu punem la îndoială faptul că guvernarea nici nu are de gând să identifice compensarea financiară pentru majoritatea cetățenilor care vor fi victime ale întregului haos administrativ și economic în care Moldova se scufundă până în vârful capului. Noi nu vom vedea nici anularea plăților pentru serviciile locativ comunale, nici asistența financiară directă pentru toți cei care în această perioadă vor rămâne fără un venit elementar. 

Desigur, noi vom suporta această stare, această stare de urgență. Oricum va fi ea. Dar numai pentru a oferi ultima șansă acestei guvernări cu mai multe capete – șansa de a salva oamenii de rând. O șansă în care nimeni nu crede, dar care e imposibil să nu fie folosită. Dar iată cum vom schimba noi această guvernare – nimeni nu va încerca să prezică cu siguranță. Din câte se știe, guvernarea a renunțat la alegeri.