Poți jura că protejezi un stat, iar în același timp să admiți public că ai vota pentru desființarea lui? — opinia avocatului Iurie Mărgineanu

Autorul: Iurie Mărgineanu, avocat, Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei.

Stimați prieteni!

Republica Moldova traversează un moment foarte delicat. Declarațiile recente ale Președintelui Republicii Moldova, oferite presei străine, prin care acesta își exprimă disponibilitatea de a vota pentru lichidarea statalități, nu mai pot fi privite ca simple opinii politice. Ele ating însăși esența Constituției și jurământului prezidențial.

Jurământul depus de Președinte nu este un ritual gol de conținut. Este un act juridic solemn, care condiționează legitimitatea exercitării puterii. Atunci când Președintele jură pe Constituție, el nu promite doar prosperitate sau bunăstare, ci își asumă rolul de garant suprem al existenței statului: al suveranității, independenței și integrității teritoriale.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a statuat în mod constant că Președintele este garantul suveranității și independenței, iar loialitatea față de stat nu se limitează la acte juridice, ci include și discursul public. În Hotărârea nr. 24 din 23 iunie 2015, Curtea a reținut că:

„Președintele Republicii Moldova are obligația constituțională de a manifesta loialitate față de stat și față de ordinea constituțională, atât în exercitarea atribuțiilor sale, cât și în discursul public.”

Aceasta înseamnă că orice declarație care relativizează existența statului contravine direct jurământului depus.

Articolul 89 din Constituție prevede suspendarea Președintelui pentru „fapte grave” prin care încalcă prevederile Constituției. Curtea Constituțională a clarificat că „fapta gravă” nu presupune neapărat o infracțiune, ci orice acțiune care aduce atingere valorilor fundamentale ale statului: suveranitatea, independența, integritatea teritorială și ordinea constituțională.
Prin urmare, disponibilitatea publică de a vota pentru lichidarea statului nu este o simplă opinie politică, ci poate fi calificată drept faptă gravă în sens constituțional.

Responsabilitatea discursului prezidențial este reglementat prin Avizul nr. 1 din 5 aprilie 2016, Curtea a accentuat că Președintele trebuie să exercite funcția cu imparțialitate și responsabilitate constituțională, evitând orice conduită care ar putea submina încrederea cetățenilor în instituțiile statului.

Un discurs care pune sub semnul întrebării existența Republicii Moldova nu doar că erodează încrederea publică, dar creează un conflict direct între jurământul depus și comportamentul ulterior al titularului funcției.

Ce semnal transmitem pe extern, pe dimensiunea europeană? Deoarece, Republica Moldova se află într-un proces complex de aderare la Uniunea Europeană. Partenerii europeni investesc resurse financiare și politice considerabile pentru consolidarea unui stat independent și funcțional.

Ce mesaj transmitem atunci când liderul suprem al statului vorbește despre dispariția acestuia? Fie că nu credem în propriul proiect de statalitate europeană, fie că pregătim terenul pentru un faliment controlat al statului.

Un asemenea discurs nu doar că slăbește încrederea internă, ci și credibilitatea externă a Republicii Moldova.

Cum tratează alte sisteme de drept asemenea derapaje? Dacă privim spre sistemele constituționale invocate frecvent ca modele, observăm o rigoare mult mai mare ca exemplu:

— Statele Unite: Jurământul prezidențial obligă la „protejarea și apărarea Constituției”. Orice act care subminează ordinea constituțională poate duce la impeachment.

— România: Curtea Constituțională a stabilit că „fapta gravă” nu presupune neapărat o infracțiune, ci orice acțiune care afectează unitatea și independența statului.

— Germania: Loialitatea față de ordinea constituțională (Staatstreue) este absolută. Orice discurs care pune în discuție abandonarea structurii de stat este incompatibil cu demnitatea funcției supreme.

Moștenirea unui președinte nu se măsoară doar în fonduri externe atrase, ci în starea în care lasă instituțiile statului: consolidate sau slăbite. Atunci când cei chemați să apere statul ajung să îi pună sub semnul întrebării însăși existența, ne aflăm într-un periculos vid de autoritate constituțională.

Republica Moldova nu este un experiment ideologic. Este patria a milioane de cetățeni, dintre care 80% se identifică drept moldoveni. Viitorul nostru nu poate fi negociat pe piața politică.

Întrebarea fundamentală rămâne: Poți jura că protejezi un stat, iar în același timp să admiți public că ai vota pentru desființarea lui?